Fotograf de oameni reali,
momente reale,
viață reală.
10+ ani în spatele aparatului. Peste 200 de nunți și botezuri. Sute de familii. Și un principiu simplu: surprind ce se întâmplă, nu regizez ce ar trebui să se întâmple.
De la prima nuntă la peste 200.
Prima nuntă pe care am fotografiat-o a fost a unui prieten apropiat. M-am dus cu un aparat de început și fără ambiție de a-l face „bine”. Am vrut doar să nu ratez fețele oamenilor pe care îi iubeam. Când galeria a ajuns la ei, mireasa a plâns la cadrul în care mama ei o privea pregătindu-se. Pentru ea, fotografia aceea valora mai mult decât toate cele „frumoase”.
Asta m-a marcat. Am înțeles atunci că diferența între o fotografie de nuntă bună și una memorabilă nu e tehnică. E despre prezență — să fii acolo când se întâmplă, atent, fără să intervii. Așa am început să construiesc tot ce fac astăzi.
În ultimii 10 ani am fotografiat peste 200 de nunți, 120+ de botezuri, sute de familii și zeci de sesiuni anuale de Crăciun. Câteva familii le fotografiez de 5–6 ani consecutiv. Copiii pe care i-am surprins la primul botez vin acum la ședințe foto pentru școală. Asta e privilegiul.
„Eu nu fotografiez evenimente. Fotografiez amintirile pe care le veți deschide peste douăzeci de ani.”
Ce s-a întâmplat în 10 ani.
Cifre care contează doar fiindcă în spatele lor sunt familii reale — copii care au crescut, cupluri care au îmbătrânit împreună, bunici care încă privesc cadrele pe perete.
Nunți fotografiate
De la nunți de 20 de invitați în natură la evenimente de 400+ persoane în hoteluri premium din București.
Botezuri
De acasă, la biserică, la restaurant. Tradiționale și moderne, sobre și veselo-tumultuoase.
Ședințe de familie
Tematice, sezoniere, în studio sau pe locație. Multe familii revin an de an pentru o arhivă vizuală.
Ședințe de Crăciun
În studio-ul decorat de pe Popa Soare — sezon scurt, cerere mare, locuri limitate.
Ani pe teren
Din 2014, în București și împrejurimi. Dar și la mare, la munte, în Maramureș și ocazional în străinătate.
Ani cu aceeași familie
Câteva familii pe care le fotografiez consecutiv. Cea mai prețioasă formă de recurență.
Sunt om mai întâi. Fotograf după.
Am absolvit o școală de muzică — vioara, pian, bas. Am dansat competitiv 8 ani. Am jucat într-o piesă de teatru. În timpul liber, ciclism și snowboard. Toate astea contează la o nuntă sau la un botez.
Dansul m-a învățat să anticipez mișcarea. Știu când mirele e pe punctul să-și sărute soția, când copilul e gata să întoarcă privirea spre bunicul. Sunt secunde — dansul mi-a dat ochi pentru ele.
Muzica m-a învățat răbdarea. La un botez cu un bebeluș care nu colaborează, am răbdare cât o repetiție de vioară. Nu grăbesc copilul. Nu grăbesc părintele. Aștept până când totul se așază.
Teatrul m-a învățat că oamenii devin altcineva în fața camerei. Treaba mea e să-i ajut să rămână ei înșiși. De-aia nu cer poziții. De-aia nu spun „zâmbește”. De-aia mă fac aproape invizibil până în secunda în care apăs declanșatorul.
În rest, sunt soț și tată. Înțeleg de ce contează imaginile potrivite. Pentru că le am pe ale mele acasă, pe perete.
Acum că știți cine sunt. Spuneți-mi cine sunteți voi.
30 de minute, online sau la o cafea în București. Povestim despre eveniment, despre familie, despre ce vreți să vă rămână. Fără obligații — vedem dacă ne potrivim, iar dacă da, mergem mai departe.