UNCHIU' BOB

O poveste fictivă şi cu toate acestea, atât de reală.

Chiar dacă povestea nu este adevărată, aceasta este inspirată din multele poveşti pe care le-am auzit de-a lungul timpului de la prieteni, furnizori, invitaţi la nuntă, mirese etc., care au participat la astfel de evenimente.

TOTUL ÎNCEPE DE LA O SIMPLĂ FRAZĂ

„Am eu pe Unchiu’ Bob (cum zic americanii), care are o cameră foto super. Sigur îmi va fotografia nunta cu 1000-1500 lei, dacă îl rog frumos.” Acum, poate unchiu’ Bob chiar e un fotograf foarte bun, dar lasă-mă să îţi explic de ce ai nevoie de un fotograf profesionist de nuntă.

Aşa cum am menţionat în articolul anterior despre „Cum aleg fotograful de nuntă ideal”, fotografia de nuntă e mai mult decât o cameră foto de calitate. Unchiu’ Bob poate chiar are o cameră scumpă şi să zicem că e avocat şi că fotografia e pasiunea lui. Deci nu numai că are o cameră foto de calitate, ci una din cele mai bune pe care le poate cumpăra la momentul actual, un Canon 5D Mark IV (2.500€). Ba mai mult, lui unchiu’ Bob îi place să fotografieze aşa mult încât şi-a luat şi un set întreg de obiective performante şi alte accesorii (10.000€).

Deja putem presupune că unchiu’ Bob e pregătit pentru 99% din situațiile care s-ar ivi la nuntă. Hai să presupunem că unchiu’ Bob iese de câteva ori pe lună și fotografiază natura, mediul înconjurător, pe străzile orașului. Poate a avut chiar și niște fotografii publicate.

Începe ziua nunții, iar unchiu’ Bob e încântat și sigur pe el că o să facă o treabă bună. Începe cu câteva cadre exterioare cu locația unde se pregătesc mirii. Un start reușit. Apoi unchiu’ Bob intră înăuntru unde se pregătesc mirii. Pentru că nu îi place să își seteze aparatul manual, se bazează pe unul din modurile automat sau semi-automate ale camerei foto, care din păcate, la schimbări rapide de situație și lumină disponibilă, nu oferă rezultatele dorite în mâinile cuiva fără experiență într-un mediu de lucru antrenant.

Unchiu’ Bob începe să documenteze pregătirea miresei și își dă seama că obiectivul folosit nu încadrează pe toată lumea din cameră. Așa că dă fuga la mașină să își schimbe obiectivul pentru că nu a anticipat această problemă. Când s-a întors, mireasa e aproape îmbrăcată și gata să îl primească pe mire. Unchiu’ Bob nu și-a luat nici timp să descopere condițiile de iluminat disponibile așa că nu are pregătit un blitz care să compenseze lipsa luminii naturale. Ca soluție, unchiu’ Bob se gândește că poate compensa acest lucru ridicând ISO-ul foarte sus. Nu numai că asta va face fotografiile mai puțin clare, dar va și rata momente pentru că sistemul de focalizare funcționează mai greu în întuneric fără asistența cu infraroșu a blitz-ului, plus că fotografiile vor ieși cu “purici” (ceea ce nu este neapărat un lucru rău, ocazional, dar cu siguranță este neplăcut vizual când acest efect apare în toate cadrele, când putea fi evitat).

Uchiu’ Bob pornește cu întârziere spre camera mirelui pentru a fotografia pregătirea acestuia. Acolo își setează camera pe unul din modurile semiautomate și din cauza costumelor închise la culoare, camera foto supraexpune toate fotografiile, „arzând” porțiuni ale acesteia și pierzând detaliile respective complet.

Ajungem la biserică unde mirii intră agale înăuntru alături de nași. Unchiu’ Bob se așează strategic în fața lor și trage 50 de cadre ca un adevărat profesionist, uitând de colegul de pe video şi blocându-i acestuia faţa complet. Mai rău, toate cadrele sunt în „ceață”, pentru că aparatul nu avea clarul pe miri, deoarece Unchiu’ Bob folosea setările pentru subiecți staționari, nu în mișcare.

Ceremonia religioasă decurge excelent. Unchiu’ Bob face niște portrete foarte frumoase mirilor și nașilor, dar își dă seama, din nou, că obiectivul camerei nu este destul de cuprinzător. Fuge iar la mașină și până se întoarce, mirii au deja verighetele pe degete, dacă nu chiar și coroanele. Pentru a se asigura că nu mai pierde nimic din ce-a rămas din ceremonie, stă concentrat doar pe miri şi uită complet să facă fotografii invitaților și chiar părinților care pot fi foarte emoționați, uneori chiar plângând.

După ceremonia religioasă urmează fotografiile formale cu familia și invitații. Fiind miezul zilei, Unchiu’ Bob îndrumă mirii și invitații într-o zona unde fundalul este cel mai prielnic. Problema? Dacă stau cu fața la soare, toți invitații vor fi încruntați, cu ochii mijiți. Dacă invitaţii stau cu spatele la soare atunci camera va simți lumina puternică a acestuia și va „corecta” imaginea astfel încât cerul să fie expus corect, iar invitații deloc, aceștia devenind niște pete întunecate. Unchiu’ Bob găseşte o cale de compromis şi asta e. Fie ce-o fi, Dumnezeu cu mila.

Pentru că urmează petrecerea, Unchiu’ Bob se grăbește să termine fotografiile formale cât mai repede. Acesta aliniază că la armată invitații și mirii în fața lui și face câte un cadru cu fiecare grup. La o verificare ulterioară, toată lumea e serioasă în fotografii, invitaţii nu par că se simt extraordinar și aproape în fiecare cadru e cineva cu ochii închiși sau cu privirea razna.

Începe petrecerea și deja au trecut 8 ore. Unchiu’ Bob se gândește că e un moment oportun să ia o pauză și să se bucure de eveniment pentru că e și el membru al familiei. Într-un caz fericit îi dă camera unui nepot (care postează toată ziua selfie-uri pe instagram) și îi spune să mai facă el fotografii din când în când.

Unchiu’ Bob e așa obosit că nu mai trage nici un cadru tot restul petrecerii. În fond, îi ajută pe miri să facă economii, le-a cerut și foarte puțini bani, așa că nu mai contează.

Pentru că unchiu’ Bob nu are softuri de prelucrare sau dacă are, nu știe prea bine cum să le folosească, decide să treacă toate fotografiile pe un DVD, așa cum sunt, toate gramada. Odată cu primirea DVD-ului, mirii ard de nerăbdare să își vadă povestea nunții desfășurându-se în fața ochilor și să își aducă aminte de toate momentele frumoase petrecute în acea zi.

După 100 de cadre, din cele 2000 pe care le-a făcut unchiu’ Bob, mireasa e în lacrimi… de nervi, furie și tristețe. Toate pozele sunt ori prea întunecate, ori prea luminate, mișcate etc. Iar singurele poze de la petrecere sunt selfie-uri cu nepotul.

Întâmplările pe care le-am relatat mai sus sunt nu fac parte dintr-o poveste adevărată, ci reprezintă mai degrabă părticele luate din povești auzite de-a lungul timpului. Nu odată mi s-a întâmplat să vină invitați la mine să-mi mulțumească pentru dedicație și implicare, să îmi povestească despre experiența lor cu unchiu’ Bob și să îmi spună că dacă ar fi știut, ar fi preferat să aibă pe cineva ca mine să le documenteze ziua nunții.

În final, de ce se întâmplă toate astea? Chiar dacă unchiu’ Bob avea tot echipamentul necesar și experiență în a fotografia floricele, natură și peisaje urbane, acestuia îi lipseau cu desăvârșire următoarele:

  • Abilitatea de a își schimba rapid setările camerei în funcție de condițiile de iluminare. În majoritatea timpului fotografii de nuntă au la dispoziție 2-3 secunde pentru a-și ajusta setările, altfel garantat vor pierde un moment.
  • Cunoștințele tehnice despre cum camera interpretează lumina disponibilă pentru a compensa atunci când e nevoie de supraexpunere sau subexpunere. În această situație, experiența primează în fața setărilor automate ale camerei.
  • Abilitatea de a prevede orice situație, având pregătite și la îndemână echipamentele necesare pentru situații neprevăzute. De aceea folosesc o camera secundară cu un tip de obiectiv diferit pentru a acoperi o plajă mai largă de circumstanțe.
  • Experiența capturării unor momente care durează 1-2 secunde. O privire, un hohot de ras, o îmbrățișare, o lacrimă, care nu știm exact când se vor întâmpla. Un fotograf de nuntă profesionist se uită aproape întotdeauna prin vizorul camerei (sau pe ecran la camerele mirrorless), atent și pregătit pentru a captura momentele acestea.
  • Experiența și cunoștințele pentru a anticipa poziționarea și unghiurile din care trebuie trase anumite cadre. Ca fotograf profesionist de nuntă, a ști unde să stai și din ce unghi să fotografiezi este o abilitate dobândită numai prin experiență.
  • Energia de a fotografia non-stop 12-18 ore, fără pauză. Asta e job-ul unui fotograf de nuntă. Teoretic nu ar trebui să ne luăm pauze sau să ne odihnim, dar suntem oameni și întotdeauna apreciem momentele de respiro.
  • Abilitatea de a crea scene iluminate într-un mod unic și de a suplimenta lumina naturală atunci când este necesar. Înțelegerea luminii și iluminatul scenelor se poate învăța doar prin studiu, antrenament și experiență. Să fii un maestru al iluminării este imposibil fără să fi experimentat și testat fiecare circumstanță de iluminare posibilă.
  • Experiență în a îndruma grupuri mari de persoane pentru fotografiile formale. Aici personalitatea și tactul fotografului sunt foarte importante în modul în care acesta interacționează cu mirii, familia și invitații acestora. O atitudine plăcută şi jovială faţă de participanţii la eveniment este întotdeauna apreciată şi întâmpinată cu zâmbete, ce vor apărea ulterior în fotografii.
  • Cunoștințe tehnice avansate legate de modul de funcționare al camerei. În cazul de față, focus-ul.
  • Experiența de a trage mai multe cadre chiar și în situații statice, pentru a evita clipitul, expresii faciale bizare etc. la fotografiile formale.

Pe lângă toate acestea, sunt multe altele pe care Unchiu’ Bob ar trebui să le învețe pentru a deveni un fotograf profesionist de nuntă cu adevărat.

Sunt multe părți ale bugetului de nuntă unde poți reduce cheltuielile, dar serviciile foto (şi muzica) sunt în mod clar ultimele pe lista de economii. Dacă îți dorești un serviciu foto profesional, calitativ și creativ, care să aducă la suprafață peste mulți ani aceleași emoții pe care le-aţi avut în ziua nunții, ai nevoie de un fotograf profesionist de nuntă.

Chiar dacă există și fotografi mai stricţi cu pachetele lor, alții sunt flexibili și pot să vă ofere un pachet personalizat, conform cu nevoile și posibilitățile voastre. În orice caz, recomand calitatea înaintea cantității. Mai recomand să alegeți varianta cu fotograf secundar și amânați albumele 1 an, dacă e cazul din punct de vedere financiar. Nu are sens să faceți acest efort financiar dacă nu se încadrează în bugetul initial. Înțeleg că uneori mirii au un buget restrâns, așa că e mai bine să așteptați 1-2 ani până să comandați albumul sau tablouri, decât să faceți rabat la calitate și să aveți niște fotografii mediocre de la nunta voastră.

Pe scurt, întotdeauna puteți comanda albumele mai târziu, dar niciodată nu veți putea comanda o calitate mai bună a fotografiilor după eveniment.

Cu drag, Alex

CLOSE MENU